Revelionul a fost un esec de proportii. Am intrat in anul asta cu un gust amar... m-am simtit singur alaturi de persoana iubita. Nu doresc asta nimanui. In prima zi din an am hotarat de comun acord "ca ar fi bine sa ne vedem mai rar, si ca e posibil sa ne auzim si mai rar la telefon "( ne vedeam o data pe luna si vorbeam o data pe saptamana sau cel mult de doua ori) ... ce putea merge mai prost de atat? Am intrat in noul an ingenuncheat si cu pasi de rac. Inca mai am in frigider sampania de la revelionul trecut - nedesfacuta.
Aveam un singur gand in minte : SA DISPAR
Februarie 2008
Luna mohorata, frig, incercam sa imi revin dupa ianuarie.
Cu firma erau toate lucrurile in grafic. Contractele erau renegociate sau in curs de inchidere. Aveam o raza de otimism. Ma concentram pe munca, pe rational, pe concret. Era totul nou, discutasem cam tot ce era de discutat, am reiterat planurile facute in decembrie anul trecut, ne-am incurajat reciproc si ne-am asigurat ca daca ne intelegem asa cum am stabilit toate lucrurile vor merge snur.
Martie 2008
Se intrevede un contract nou pentru un client important. Ne facem cu totii lectiile, facem un brainstorming si ne prezentam impecabil. Luam contractul pe un an de zile. Eram toti intr-o dispozitie de zile mari. Chiar imi spuneam ca daca lucrurile vor evolua in directia asta o sa fie excelent pe toate planurile. De la inceputul anului crescusem simtitor de la 2clienti interni (din trust) la inca 2 clienti externi din care unul era de prioritate. Nu-mi puteam ascunde ratiunea in clipele de euforie...(la mine ratiunea exista permanent - chiar fara sa vreau) si am propus sa facem un plan de bataie, pentru ca platile se fac trimestrial la un asemenea contract. Trebuia sa ne asiguram cash-flow-ul lunar. Eu am spus (nu eram singurul care gandea asa), toti au aprobat...nimic nu s-a facut.
Aprilie 2008
Luna neagra. Din toate punctele de vedere - sentimental si mar rau, profesional - NO MONEY WHAT-SO-EVER. Cash flow-ul s-a transformat in seceta. Au inceput criticile si sagetile, reprosurile - problemele. Luna a pacalelii, aprilie nu a adus decat umilinta, lumina taiata, dormit prin vecini, disconfort pe toate planurile. Inca speram ca vom face treaba, ca mergem mai departe si ca vom depasi perioada. Chiar daca nu-mi convenea deloc ca nu am ce manca, ca la mine in casa statea pisica pe intuneric si nu aveam cum sa o hranesc sau sa ii schimb nisipul. Speram ca un prost ca aceasta strangere de curea nu va ramane neobservata si va conta in viitor. Pe plan sentimental aveam un vid profund. Incercam sa ma "restartez" incercand sa incep o noua relatie, avand inca "sarcini" emotionale pe mine. Vroiam sa ies din vartejul asta de nereusite cu orice pret, chiar cu pretul de a rani pe cineva. Si am reusit sa fac si asta.
Imi venea sa musc un caine de beregata.
Mai 2008
E timpul pentru reconciliere. Mai m-a gasit imprumutat, cu datorii la intretinere, dar cu speranta in suflet. Asa e primavara pentru mine, imi da speranta, ma apuca cheful dce viata si bineinteles fornicaiala. Pe plan afectiv luna asta s-au asezat niste lucruri, s-au facut niste planuri sau mai bine zis rezolutii pentru anul in curs. M-am impacat. Pe celalalt plan incepusem sa cred ca lucrez pe nasturi pana la jumatea lunii. Banii au venit intr-adevar pentru 2 luni, si evident au fost distribuiti numaidecat.
Ce nu mi-a placut deloc a fost atitudinea. Destul de zeflemitoare si superioara - ca aceea a unui seic ce da maruntis la cersetori bolnavi. Am semnalat destul de clar si vertical aceasta schimbare de atitudine , venita din partea unui om care pana acum o luna in consideram un prieten bun si de nadejde. Oare nu este bine sa atragi atentia prietenilor atunci cand gresesc fata de tine? Nu este permis oare? Nimic nu a inteles, ba mai mult, a luat totul ca pe o atitudine de superioritate, agresiva si ofesatoare la adresa egoului sau. Nu incerc sa schimb pe nimeni. Nu dau ajutor decat atunci cand cineva mi-l cere. Dar daca imi este cerut, il ofer cu toata bunavointa.
Bufeurile de sef si puseele pornite din complexe de inferioritate au continuat pe tot parcursul lunii. Omul se credea tradat si mai presus de atat ca era victima unei conspiratii perfide regizata chiar de iubita lui. Iar eu, jigodia de mine ii tineam partea ei. Orbit de furie si de boala se comporta din ce in ce mai irational. Pana in momentul in care am vazut-o pe prietena lui plina de vanatai.
Stiu ca nu e bine sa intervin intr-o relatie si ca cel mai bine este sa stai departe. Dar nu am putut. I-am spus " Vii si stai la mine, pana se linisteste situatia". Evident ca situatia nu s-a linistit.
Iunie 2008
Early summer fever. La job totul mergea snur. Bineinteles ca o luna de disensiuni te fac sa uiti ca ai si lucruri importante de facut, cum ar fi sa ai grija dfe clienti sa nu-i pierzi, sau sa le mai propui ceva. Din 4 clienti, s-au redus la 2. Ce-i drept unul important, care cotiza nemteste serviciile mentinute din rasputeri in standarde banan-europene.
Seful (pt ca acum era pe deplin un sef) dorea rapoarte zilnice depre activitatile facute, in conditiile in care munceam mai mult de 8 ore pana picam de oboseala. Evident aveam nevoie de o secretara pt a completa rapoartele zilnice sau puteam sa ignor aceste rapoarte zilnice urmand ca la sfarsit de lunsa sa intocmesc pomelnicul. De regula sunt destul de organizat, si sunt capabil sa organizez si un departament intreg daca mi se cere. Totul se poate invata daca exista bunavointa. Aveam 2 clienti, deci la ce bun un raport ?:D ce puteam sa scriu in el? "3 machete pe zi, durata 1/4 ore per macheta, trimise pe e-mail-urile cutare si cutare, conform dead-line-ului"? in conditiile in care era trecut in cc, si putea vedea cu usurinta progresele zilnice.
Aflu cu stupoare ca este "nemultumit" de modul in care lucrez, tinand cont ca de mai mult de 2 ani am lucrat fara contract cu el si pe vorbe, pe bun simt ...acolo unde era. Imi reprosa din ce in ce mai des ca nu il respectam asa cum il respectam pe fostul lui asociat, cu care s-a certat cu 6 luni in urma. Ori cum poti sa ai respect pentru un om care nu te respecta? Respectul il cumperi la supermarket? se da la kil? sau la 2.5litri? Toata luna iunie am avut parte de barfe si vorbe, de lipsa de bun simt si lipsa de respect.
Oamenii uita intelegerile, este in natura umana de a refuza o intelegere ce nu este conforma planului mental al fiecaruia. Atata timp cat ne dorim acelasi lucru si avem acelasi scop, este totul ok. Ne putem folosi unul de altul. Cand uiti intelegerile facute, incepi sa derapezi si sa o iei pe o panta ce nu duce la nimic bun. In decembrie 2007 i-am spus ca voi colabora cu el in anumite conditii, si pe banii respectivi, urmand sa-i furnizez serviciile a,b,c,d...x,y,z. Boon totul a fost ok pe partea de colaborare, dar cand s-a vazut in mana cu contractul meu de munca facut la firma lui, a inceput sa aiba pretentii pe care nici macar un patron de multinationala nu le-ar avea pe suma respectiva. Doi ani in care i-am fost alaturi nu au contat, perioadele mai bune sau mai putin bune au fost sterse cu buretele , iar prietenia mi-a fost pusa la indoiala prin faptul ca nu faceam ce-mi comanda.
Urma sa fie ultima luna in care acest om avea sa-mi mai fie prieten, patron, cunoscut.
Iulie 2008
De ziua americii imi depun demisia. Si in aceeasi saptamana iubita lui se muta cu mine, nemaiputand sa indure schimbarile de atitudine cauzate probabil de boala (fizica sau psihica), certurile si palmele venite din senin, din neputina ratiunii.
Pe 6 mai sunt angajat la o noua firma, cu un contract mai mult decat sigur, ce-mi oferea stabilitatea financiara de care aveam nevoie. Macar stabilitate financiara sa am. M-am mirat ca in luna de vara, firma asta de publicitate avea de lucru. Si avea de lucru serios, cu briefuri precise si cu rezultate palpabile. Acasa aveam acum doua pisici si o femeie deprimata. Toate buna, m-am pus pe lucru manual, am facut bucataria functionala, am montat masina de spalat, se vedeau schimbari pentru prima data in 7 luni. Ce-i drept schimbarile erau de functionalitate nu de fond
Eu ma simteam in continuare singur, pentru eram practic singur dar aveam pe umarul cui sa ma plang si aveam un umar liber pentru ca ea sa planga. Ne-am compatimit reciproc atat cat puteam si cat simteam necesar. Pe la jumatatea lunii am ramas singur - a luat in final decizia sa plece intr-un concediu binemeritat. La dunare, apoi in delta, apoi in maramures....abia daca am vazut-o 2-3 zile pe acasa in 2 luni. Vecinii mei vigilenti s-au sesizat ca"dom'le acolo locuieste doua persoane si ca nu-i corect fata de pensionari maica...ca noi nu avem salarii ca ale voastre, ca am muncit o viata intreaga" - oare eu stau degeaba si am contul plin?...ma rog.
August 2008
Apar problemele. La job ma obisnuisem cu atmosfera, cu colegii. Era ok. Aveam sedinte de brainstorming unde ne strangeam toti (eu - art-u, copy-ul, account-ul, sales-ul, pr- ul) si incepeam sa producem idei pe baza unui brief parvenit cu o zi in urma. Toate bune, selectam ideile, le discutam, ajngem la un consens si in cele din urma la un short list. La sfarsitul sedintei de creatie apare inevitabil creative-directorul, care schimba total directia in care 4 oameni s-au gandit mai mult de juma de zi. Imi zic ok, e dreptul lui are o alta viziune. Alt brainstorming, alt shortlist, de data asta cu ideile creativului conturate si directionate. A 3-a zi alta modificare, renuntam la cele 3 directii si creem altele, ce nu se mai aflau in nici o cerinta de brief. Imi zic bun... o abordare inedita poate sau probabil creativul vrea sa-i propunem bors de banane clientului care a cerut gem de mere.
Bineinteles CA creativul nu s-a consultat cu nimeni in privinta conceptului si a directiei de comunicare (e prerogativul lui). Incerc sa cer o informatie accountului - o mica documentare de produs/serviciu pe care urma sa-l promovam - primesc in schimb un raspuns senin si nonsalant "Da' la ce iti trebuie?!".
Ma blochez in fata prostiei ce-mi este auzita urechilor. Nu mai zic nimic.
Imi este atrasa atentia ca tind sa imi depasesc atributiile - adevarat fiind ca imi luasem atributii suplimentare, dar ce frumos ar fi fost sa isi realizeze toata lumea atributiile si sa nu trebuiasca sa imi iau eu unele in plus.
Copy-ul a inceput sa vorbeasca cu mine abia dupa 3 saptamani de cand a fost angajata - posibil oare sa fie faptul ca avea directive directe si univoce de la creativ. Cand am inceput sa comunicam, a fost k in filmele cu Stan si Bran - eu asteptam conceptul creativ, ea astepta sa fac eu ceva grafic, un vizual pentru ca apoi sa creeze conceptul propriu zis. Stiu se poate face si asa, dar ce nu am inteles eu este de ce a trebuit sa stau 2-3 ore fara sa fac nimic, nici eu, nici ea.? Aveam o problema de comunicare. Am incercat sa o rezolvam in luna ce urma.
Septembrie 2008
Prelungind lipsa de comunicare si de profesionalism, imi faceam nervi inutili incercand sa imi duc munca la bun sfarsit in cel mai bun mod posibil. Nehotararea, ezitarea si lipsa increderii in fortele proprii se pare ca e motto-ul ce guverneaza pe unii. Am inceput sa deschid ochii si sa vad de fapt ca acest mediu in care eram nu mi se potrivea deloc, ba din contra era exact opusul a ceea ce avusesem. Ceea ce am avut in urma cu un an, era un mediu de oameni profesionisti care-si faceam treaba pe bucatelele lor, impecabil si nu trebuia decat sa rezolvi puzzle-ul la final. Mi-am zis ca poate din cauza ca am fost creative director 2 ani de zile, mi-am schimbat perceptiile intr-atat incat nu-mi mai dau seama de intreg decat daca il fac eu, lucru imposibil aici.
Mi s-a spus sa nu-mi mai bat capul, si nu am mai facut-o.
Acum stiu cum se simt salahorii.
Pe plan sentimental continuam sa sper, asa cum si acum continui sa sper (imi e putin neclar totusi la ceea ce sper...dar am inca speranta). Mai nou astept pana la sfarsitul lunii octombrie sa am un raspuns, sau macar o continuare a tratativelor. Luna asta a pregatit terenul unei depresii de care vreau sa scap.
Octombrie 2008
Luna in care ceata s-a instalat usor peste mine. Nu mai puteam sa gandesc, sa creez, sa fac absolut nimic. Mi se cerea sa ma prostituez vizual pentru a ilustra un kirstch de care mi-era sila, sa imi incalc orice regula de bun simt, sa incalc proportii si sa "experimentez" vome artistice. Nu-s multumit de ceea ce fac, de modul in care imi erste cerut sa fac ceva, de lipsa bunului simt (cred ca e o molima in randul unor directori). Ma las purtat de val si creez cu ochii goi, lipsiti de sclipire afise si postere pe care nu mi-as dori sa le vad vreodata pe strada. Sunt obosit, am mintea incarcata de toate rahaturile ce s-au acumulat in aproape un an intreg.
Imi pun intrebari daca pot sa merg mai departe, Castor imi spune ca TREBUIE, iar Pollux imi spune ca vrea o pauza. Halal moment va gasirati voi doi sa imi dati viata peste cap cu depresiile si nemultumirile voastre. Se apropie sfarsitul de luna care stiam ca nu va rezolva nimic, ci doar va puncta un eveniment singular, fara importanta pentru mine. Totul e la fel, si va ramane la fel si in lunile ce vor urma.
Noiembrie 2008
Aveam de gand sa o inchei instant cu firma asta. Am purtat o a 3-a discutie cu sefu' ierarhic care in mod evident era pentru mine confirmarea ca se doreste o despartire grabnica si amiabila. Ce m-a surprins a fost account-ul care m-a rugat sa mai reflectez asupra situatiei si sa le dau un raspuns in ianuarie 2009. Am primit abia dupa 5 luni recunoasterea meritelor avute. A fost frumos...chiar m-a facut sa ma mai gandesc si sa incerc de data asta sa merg mai departe. Mi-am luat 2 zile liber si mi-a prins bine. Am reusit sa-mi fac buletinul de bucuresti, dupa 2 ani de rezidenta cu acte de proprietate.
Incerc sa ma gandesc la ceva, si nu reusesc sa ma concentrez ... sunt o ameoba evoluata.
Decembrie 2008
Luna asta trece extrem de repede. La biro' canta colindele de pe 2 dec. Deja dupa data de 15 nimeni nu mai are chef sa mai faca ceva. Relax, glumite, tot ce-i superficial invie. Pe 19 se incheie luna, incepem concediul, nu inainte de a ne face reciproc cadouri langa bradul de plastic ecologic.
Abia anul asta am reusit sa le fac alor mei un cadou cum meritau. M-am simtit bine, impacat, ca dupa 4 ani in care am fost de craciun rupt in cur , vin si eu cu ceva cadouri acasa. Incerc sa-mi revin, sa ma resetez, sa ma reinventez poate.
Am nevoie de o schimbare / un hobby / un scop pe termen mediu-lung /
O MOTIVATIE
