Stare de nestare

Incerc sa ma adun, sa inteleg ce se intampla in interiorul meu si in exterior. Gandurile nu ma mai asculta, sunt imprastiate si zboara ca un viscol fara vreun sens anume. Am asteptari, sunt om. M-am bucurat ieri cand l-am intalnit. Din punctul meu de vedere suntem compatibili, avem atractii si activitati comune, parea ca si comunicam ok...astazi nu mai sunt insa atat de sigur. Poate sunt eu cel care face proiectii si chiar daca spun, afirm si sustin ca nu fac (si nu vreau sa le fac) se intampla si cad prada propriei creatii. Am avut un sentiment bun, de speranta, de "raza de soare" si parca as fi vrut sa ramana asa, inghetat in timp, inghetat la propriu. Azi i-am trimis un mesaj si doua apeluri - m-am fortat sa il scriu cat de neutru posibil. Pe cat simteam ieri ca suntem OK, pe atat simt azi ca de fapt ieri a fost doar un fum...o dupamiaza placuta, in compania unui om frumos ...si atat, iar acum...tacere.

Mi-a spus un coleg de palier care stie ce si cum...ca "poate a fost ocupat"... as vrea sa ma amagesc cu asta, chiar mi-as dori, dar sunt atat de satul de amagiri, de propriile amagiri pe care ACUM le stiu ca pot fi extrem de perfide si insidioase. Sunt dezamagit si stiu ca sunt actorul propriei mele stari. Nu voi incerca sa par ceea ce nu sunt, nu voi porni la drum cu cineva cu minciuna sau ascunzandu-i adevarul. Prefer sa fie asa. Prefer sa dezamagesc si sa fiu dezamagit de propria-mi stare, decat sa incep o iluzie, doar pentru a-mi pansa dorinta (umana de altfel) de a fi fericit.

Imi vine sa ies sa ma plimb de nebun pe strazi, prin santuri prin cetate, dar frigul de afara ma opreste. A venit colegul de camera, am mancat impreuna si acum stam ca 2 internauti fiecare pe laptopul lui. Am incercat sa intru in oficiu si m-am oprit - tocmai fusese atacul oualelor...batalia cu cartofi...un dezastru ce poate fi foarte bine ilustrat pe o panza de-a lui Kandisky.

Tensiune ... simt ca se petrece ceva...ca sunt pus pe "hold" dintr-un anumit punct de vedere.
Am lasat toate problemele trecutului in 2011, toate procesele de constiinta si toate ramasitele de sentimente ce trebuiau elucidate. Nu am crezut ca nu o sa mai simt nimic, de unde simteam atat de mult. Am ajuns sa ma simt agasat si intr-un fel sa simt ca se incearca sa se revina, intr-un mod pe care-l cunoasteam (ca pe o traditie aproape). Am luat masuri. Nu se mai putea. Am citit de curand pe o pagina ca "nu te desparti cu adevarat de cineva pana nu vezi persoana in cauza traind fericita langa altcineva. Ca, practic in viata de-acum plina a acelei persoane nu mai e loc de amintiri cu tine. De fapt despartirea are loc in doua etape: scoaterea unei persoane din viata ta, si risipirea amintirilor si a "ce-ar fi fost daca"-urilor :))) Nu ar fi fost nimic de fapt."

Mi-a placut asta, pentru ca intuitiv am facut asta, inainte sa citesc, pentru ca am simtit ca s-a ajuns la momentul asta si ca trebuie EU sa spun GATA.

Nici un gand nu se aseaza, sunt abrupt, trec de la un subiect la altul fara legaturi, fara sa fac o introducere cat de mica. Simt si expun clar ce simt si asa cum simt. Ma uit la tv pe antena 3, la manifestatii - am participoat si eu in orasul unde sunt acum - mi-as fi dorit sa merg la Bucuresti, acasa sa ma alaturi protestelor. Am ramas stupefiat azi cand am citit despre ACTA (The Anti-Counterfeiting Trade Agreement - ACTA is a plurilateral agreement for the purpose of establishing international standards for intellectual property rights ...). La cum e starea natiunii in zilele astea, inca o stire, inca o cauza ce ameninta libertatea de exprimare, libertatea de informatiei.

Simt ca se petrece ceva ...si aici si dincolo - am o stare de nestare. Aseara o durere de picior parea ca urca din ce in ce pana la bratul meu stang. Nu am inteles ce a fost, cu toate ca banuiesc intr-un fel...

Ar trebui sa ma adun, sa ma mobilizez, sa ma auto-imbarbatez, dar nu simt nimic, nici nevoia sa fac asta. Nu inteleg de ce sunt atat de amortit, parca anesteziat de o stare pe care fizic, acum, aici nu mi-o pot explica. Mi-a spus cineva ca daca se intampla acolo, se intampla si aici, ca ambele lumi se influenteaza unele pe celelalte. Poate asta o fi, poate nu. ramane sa vad pe parcurs ce, si cum va fi.

Abia astept sa treaca iarna, si abia a inceput, abia s-au blocat umpic drumurile (tragedie nationala) la fel ca in toti ceilalti ani. nu inteleg de ce mass-media face din asta un caz "atat de special/exclusiv/unic aproape"...In toti anii iernile au fost grele, nimic special cu anul asta, doar ca e an electoral. Ardealul e minunat iarna, e incremenit. Imi spunea ieri cineva ca "e parca prea liuniste", si zambeam, e parca asa cum ar trebui sa fie, e ca si cand noi, oamenii, nu am exista. Doar ea, natura in amorteala ei, ne vorbeste prin tacere.

De ceva vreme am inceput sa am senzatii de durere de cap si sa-mi dau seama ca de fapt nu sunt cauze fizice, si le pot anula...:)

Poate ar trebui sa uit, sa alung sperantele si sa merg mai departe - dar nu ma lasa inima. Si de cand am inceput sa o ascult, mi-a fost bine. Starea de nestare o simt...acutizata.

2010 pe scurt :))

Nu am mai scris demult. Sunt deja la finele lui 2011 si imi dau seama ca anii trec fara sa imi dau seama, lipsiti de evenimente marcante...sau macar de evenimente ce merita amintite.

2010 a fost inca un an de framantari emotionale dar spre deosebire de alti ani am facut ceva pentru a ameliora situatia. Pe plan financiar a fost un an OK...nu extraordinar dar nu le pot avea pe toate :D. Situatia personala in care eram ma macina marunt in interior si trebuia sa fac ceva sa gasesc o solutie...orice. Sora mea imi tot trimitea invitatii sa vin la ea in statele unite...eu aproape de fiecare data o refuzam intr-un fel sau altul...prioritatile mele erau altele...pana in 2010 can mi-am spus ca acum e timpul...sa ies din Romania sa scap de cei patru pereti goi si sa iau drumul americii in cautare de liniste si descoperire. Am avut idei preconcepute in ceea ce ii priveste pe americani, nu pot spune ca nu am avut, dar odata ajuns acolo mi-am dat seama ca aceste idei sunt rezultatul subiectivismului si a propriei mele ignorante. Americanii stiu sa manance sanatos, au mancare buna, servicii de calitate..un marketing extrem de dezvoltat si un spirit civic si nationalist.

Vedeam pe zi ce trece cum persoana caruia i-am oferit inima se indeparteaza, sustinand verbal ca nu-i adevarat, ca e doar stresul de la serviciu...serviciu ce nu ii permitea nici macar o zi odata pe luna sa vina sa ma vada ... legatura pe care o aveam o vedeam cum se subtiaza incet incet.
La comunicarea vestii ca eu vreau sa plec o luna la sora mea pe care nu o vazusem de 8 ani de zile...am intampinat panica: "Mi-e teama ca o sa ramai acolo..." mi-a spus... Si mi-am dat seama ca tot ce trebuia sa fac eu era sa traiesc pentru a mentine sentimentele vii pentru amandoi ...unul avea un servici stresant si nu se putea gandi la astfel de "lucruri"...era prea mult. Ma simteam din ce in ce mai singur si lipsit de o certitudine. Stiam ca trebuie sa fac ceva sa imi recapat energia, increderea si hotararea de care aveam nevoie sa imi revin psihic.

Zis si facut ... imi aranjez lucrurile..anunte colaboratorii ca o sa plec in luna august si ca nu voi fi disponibil pentru colaborari in luna aceea. Ma suna Luminita ca vrea sa ajung la ea la birou sa ii dau niste DVD-uri backup de lucrari. Ma urc pe motor si dau sa merg inspre birou. La a doua intersectie vad cum o skoda mi se pune de-a curmezisul pe doua benzi...exact cand eu mai aveam 3m pana la ea...trag de ghidon spre dreapta cat pot..sa nu ma lipesc de montantul central si ma trezesc ca ma mai si impinge din inertie cu botul masinii...Ma vad in aer zburand cu incetinutorul...imi zic in gand "OH FUCK" si ma trantesc de asfalt ...motorul de asemenea pe dreapta. Iese speriata din masina tremuranda toata femeia... eu ma ridic si ma controlez de leziuni, sange si alte alea...ma durea soldul pe stanga si genunciul..in rest nimic semnificativ. Motorul in schimb era praf..dauna totala jambele strambe carene sparte... Asta cu 2 zile inainte sa merg la interviu la ambasada pentru viza. Parca vedeam un semn ca toate au mers snur si acum trebuie sa imi rup din timp sa rezolv situatia neplacuta in care eram. A venit sotu femeii, am facut declaratiile la politie si tot ce trebuia si s-a rezolvat...

La ambasada am mers cu piciorul shontâc ...luand dupa mine tot doserul cu acte de proprietate, adeverinte si tot ce imi trebuia pentru a dovedi ca nu vroiam sa raman acolo ilegal (de parca america e tara tuturor posibilitatilor....). Am ramas surprins ca nu mi-a cerut nici un act si ca dupa 3 intrebari despre facultate, job si cumnat mi-a acordat viza, fara macar sa se uite pe dosar (cred ca au facut un research inainte si stiau ce si cum). Ma vad cu viza luata :D era un castig personal, o dovada ca pot face ceva daca depun efort...efort ce nu il mai depusesem din pricina depresiei. Toate lucrurile incepeau sa se aseze. Am fost in aceeasi zi la agentul constatator de daune, si primesc un telefon senin :"Ce faci? Incerc sa dau de tine de o ora""...eu ii raspund "La politie, am avut accident" ...urmeaza un moment de liniste, dupa care "Esti bine? Ti-am spus sa nu te mai urci..." raman si de data asta cu un gust amar, dupa ce ca la primul accident nici nu a dat un telefon (nu stia ca am avut accident...si nici nu cred ca i-ar fi pasat...dovada acum prin modul in care a pus problema). Am rezolvat cu agentul constatator, i-am dus dovada de la reprezentanta ca piesele sunt mai scumpe decat valoarea motocicletei...si mi-a incadrat-o la dauna totala...in 10 zile mi-am primit banii si mi-am luat alta :))) cu o saptamana inainte sa decolez spre SUA.

O luna in statele unite m-a incarcat, m-a remontat, am vazut-o pe sora mea si nu stiam cat de dor imi era de ea pana cand nu am vazut-o live :D Stiu sa imi reprim emotiile constient sau inconstient. Aerul de acolo era altul...nu tu praf...nu tu aglomeratie...spatii mari si distante mari ce te faceau sa renunti la plimbarile pedestre...Acolo daca nu ai masina esti "mort", nu poti face absolut nimic. Si chiar daca ai masina trebuie sa ai AC ca altfel lesini la volan.

Vroiam sa vad daca pe perioada cat eu sunt plecat in state comunicarea cu jumatatea mea se amelioreaza sau devine si mai superficiala... Tot eu initiam comunicarea in primele zile..tot eu cautam moduri de a intra in legatura ...si imi dadeam seama usor usor ca numai eu trag de relatia pe care o aveam...ca numai eu imi doream sa am aceasta relatie in pofida contrariilor, contradictiilor si evidentelor de zi cu zi, fie ele prin comportament sau prin dialog, laconic in cel mai bun caz. Ma saturasem sa aud in fiecare zi problemele de la serviciu si nici un cuvant despre ce parere are despre noi, despre cum ma simt despre cum suntem noi ca relatie si situatie...imi tot motiva ca este stresat si ca nu se poate concentra si ca ii face bine sa refuleze problemele de job ...Bun dar in cazul asta eu de ce nu puteam sa refulez problemele persoanle...care ne priveau pe amandoi? Pentru ca "jobul meu e important" imi spunea si al meu nu ?:))) Nu putea sa duca o discutie cu privire la realtie, pentru ca nu avea ce sa spuna despre relatie, pentru ca de fiecare data eu veneam cu argumentele ce il demontau si ii demonstrau contrariul. Si ma trezeam de multe ori facand un monolog in urma caruia nici macar o intentie de a interveni ... era o recunoastere ca spusele mele erau adevarate dar neimartasite. Cu toate acestea cat am stat in Michigan i-am scris de 2-3 ori si am vrut sa vad daca primesc un raspuns, si ce fel de raspuns primesc....exact cum ma asteptam, unul laconic si superficial, scris probabil intre pauza de tigara.

Mi-am spus ca gata, acum sunt aici si trebuie sa imi vad de PREZENT...zis si facut. Am avut un program facut pe ore si zile. Sora mea e foarte priceputa in a face un planning :D si de data asta mi-a placut ce a ales. Oricum orice ar fi ales ar fi fost nou si interesant pentru mine, ca doar eram prima data acolo.

Am vazut Cleveland, Troy, Chicago, Detroit, padurile si marile lacuri din Michigan si Illinois.
Nu cred ca voi uita experienta pe care am avut-o la Taquamenon Falls in Upper Peninsula, camping in rezervatia indiana. Cel mai mult mi-a placut sa merg printre copaci si tufe prin padurile lor, care imi aminteau de padurile de aici...mi-am dorit sa urc pe munte sau macar sa stau cateva zile pe pamant, sa dorm in natura si s-a intamplat, in statele unite :))) unde nu ma asteptam sa fie atat de bine. M-am trezit intr-o dimineata sa mictionez si apoi am avut un vis lucid si mi s-a permis sa retin detaliile de acolo...stiu ca si sora mea a visat acelasi lucru chiar daca nu tine minte...inima mea imi spune ca asa e. De la evenimentul asta inceput tavalugul...tot ce a urmat de aici incolo are legatura cu declick-ul asta.

Am trimis un e-mail sa anunt cand revin in tara, sa vad daca exista intentia de a ma contacta. Sigur ca prietenii mei m-au asteptat la roport, m-au dus acasa, am stat de vorba. La 3 zile dupa ce m-am intors primesc un telefon cu reprosuri ca "De ce nu am sunat eu cand am ajuns?! Ca nu am vazut e-mail-ul" dar cu tupeu asa si cu indarjire ca eu eram ala ce trebuia sa isi ceara scuze ca nu am sunat si nu am anuntat "maestrul". Din nou mi s-a confirmat o evidenta pe care nu vroiam in trecut, in sinea mea sa o accept, dar am fost obligat acum. De acum lucrurile imi pareau mult mai clare, luna asta petrecuta in afara influentelor emotionale, in afara grijilor si problemelor cotidiene m-au facut sa analizez mult mai obiectiv situatia. Cu toate astea avem inca o problema de acceptare a raspunsurilor pe care le primeam...dar evidentele erau mult prea clare pentru a le putea ignora.

Mi-am propus sa nu mai vin eu cu initiative, sa nu mai fiu eu primul care vine in intampinare, primul care vrea sa comunice, sa vad daca obtin o schimbare de atitudine, o modificare in comportamentul sau obisnuit. O perioada a sesizat ca nu mai dau eu telefon si sigur ca imi reprosa asta "ca tu ce faci? eu muncesc, nu am timp" ... boon atunci suna cand ai si tu timp :))) bineinteles ca nu suna iar atunci cand totsi o facea, discutiile erau laconice si de cele mai multe ori despre munca si proiectele sale. M-am retras pe internet....am gasit o portita o scapare din situatia in car eram. Nu mai puteam sa continui sa vb cu prietenii si apropiatii despre subiectul asta...le stiam deja parerea dar nu ma ajuta cu nimic sa stiu...nu primeam ceea ce aveam nevoie ...de sfaturi si lectii eram satul (si sa le primesc si sa le dau). Pe net insa, in SeccondLife am intalnit persoane frumoase si situatii cu adevarat dramatice...avatarul frumos si comunicarea foarte facila a facut ca in scurt timp sa imi fac prieteni si sa incep sa imi petrec timpul cu ei, chiar daca fusul meu orar nu corespundea cu fusul lor orar (ma trezeam pe la 3-4 dimineata si stateam cu ei). Am legat prietenii cu oameni cu care daca m-ash fi intalnit fata in fata sau in alte circumstante cred ca nu as fi schimbat 2 vorbe...profiling-ul si stereotipiile ar fi primat. Incet incet mediul asta virtual a inceput sa imi panseze ranile deschise si sa ma ajute sa le vindec...nu-mi venea sa cred ca pot avea atat de multe lucruri in comuni cu oameni la 45 si 60 ani si pot sa leg o prietenie la peste 8000 de mile.

Inainte de craciun am luat o parte din bani pe un proiect si m-am decis sa merg sa cumpar cadouri pentru cei dragi si pentru cel drag mie. Am vazut un palton la Bershka pe care si acum il tin minte. Zis si facut am luat un cadou, l-am impachetat frumos si cand a venit pentru o noapte doar i l-am inmanat :D reactia a fost una ce a meritat totul...am vazut ca are totusi un om ascuns in el...

Anul l-am incheiat cu o tzeapa de 200 euro, bani promisi de catre un tip pentru un proiect finalizat "Ti-i dau pe 26 Dec, siguur, te sun si ti-i dau!" evident ca in 26 Dec. nu a mai raspuns la telefon. Am petrecut cu prietenii revelionul si a fost ok :) nu pot spune insa la fel de zilele de dupa...

Am ajuns in 2011

Testimonial ADC promotia 2009

If Knowledge is a value, then the value of knowledge is
priceless.

Scoala ADC a fost o experienta prin care a trebuit sa trec pentru a avea o viziune obiectiva a ceea ce inseamna advertising-ul in clipa de fata. M-a ajutat sa ma autoevaluez, sa imi redefinesc standardele, dar poate cel mai important lucru pe care l-am obtinut in urma scolii este ca am inceput sa tratez un brief altfel decat o faceam. Am fost pus in situatia de a reformula totul de zeci de ori pana sa ajung la o forma finala a ideii si am vazut pe pielea mea si a altora ce inseamna sa te multumesti cu putin si ce inseamna o idee buna vs idee geniala. De acum voi putea recunoaste o idee creativa, o voi privi altfel si o voi putea diseca dupa alte criterii.

Daca scoala ar fi durat inca o luna ar mai fi fost timp pentru ... Dar „daca” si cu „parca” nu mai sunt in barca. Trei luni au fost arhi-suficiente pentru a rezolva cele 6 briefuri.

„Firescul in publicitate este cel mai convingator”; „Cand scrii trebuie sa te expui, sa scrii despre tine pentru altul si sa faci asta in stilul tau, sa nu incerci sa pari ceea ce nu poti sa fii”;”Straight headline+twisted visual or twisted headline + straight visual” sunt doar cateva din citatele ce au condimentat sedintele de tutorat.
Imi vor lipsi acele sedinte si atmosfera rarefiata de idei si fum.

De ce ADC?
Din 2 motive : sa ma autoevaluez, si sa compar parerile proprii cu ale altora.
Experimentul mi-a reusit. Il voi repeta, de data asta cu obiective mult mai concrete.

Scoala ADC este un „must have”pentru toti cei care vor sa intre in publicitate si pentru cei din publicitate care vor sa se reinventeze.

7 de trefla

Corporate, technology, timesheets, appointment, schedule, tasks, DEAD-line.
Freedom, hand-made, carpe-diem, surprise, freedom, wishes, LIFE.

Sunt pe terasa. Imi aprind tigara si privesc in gol. E liniste. Inainte nu puteam sa fac ce pot face acum cu naturalete. Nu puteam sa am liniste, gandurile erau sursa de zumzet placut sau zgomot infernal. Acum am liniste. O liniste asumata, placuta si alba. Si acum nu mai vad nimic.

trebuie sa-mi fac un "rebranding".

Plic DL

Traducere EN-RO

Faimosul oraş glisaţi bara pare să se fi încheiat, totuşi. Este o ruşine ca vechiul glisaţi regina care e încă în jurul) utilizarea de a face o buna versiune a Nana musaca de tineri şi glisaţi regina putea Chuck pe o haină de lucru şi de a mima Madonna / Tina Turner într-un mod care împrumutat sursă de inspiraţie pentru orice înmugureşte tranny.

recomand lectura textului in limba romana dupa ora 24, in perioade de stres sau PMS, dupa o cearta/ disputa...

[The famous city drag bar seems to have closed though. It's a shame as the old drag queen who's still around) use to do a good version of Nana Moussaka and the young drag queen could chuck on a frock and mime to Madonna/Tina Turner in a way that lent inspiration to any budding tranny.]

Primul mail de luni dimineata

Dear Seven,

Still clinging to a relationship that's over? Sometimes it seems you can't let go of someone, no matter how hard you try. Find out what he's really thinking -- and if you should wait for him or move on -- with a free psychic love reading. New customers, choose your special offer: Get the first 3 minutes free, or enjoy 10 minutes for only $1.99.