La 23 de ani aflii adevarul?!?

Nu exista iubire.Decat multa autosugestie. Iti construiesti un model ideal in subconstient pe care automat il cauti in orice persoana.Cand ti se pare ca gasesti o persoana care are din caracteristicile modelului respectiv, i le asemuiesti tu si pe celelalte...si te indragostesti.Si intr-un final, pentru ca totul are un final, iti dai seama ca de fapt, persoana respectiva nu e asa cum o vedeai tu, in forma idealista cu care o imbracasei, ci este o persoana normala pe care de fapt n-o cunosti pentrutca ai fost prea ocupat sa-i atribui caracteristicile idealului tau. Toate iubirile se termina mai devreme sau mai tarziu. Asta e marea mea revelatie: ca nici una nu dureaza. Si toata viata nu faci decat sa il cauti pe el, iti irosesti viata aiurea si ramai cu gustul amar dat de faptul ca el nu exista.
SPUNE NU...IDEII DE CUPLU!!!


Nimic nu este mai rau decat sa suferi din dragoste.Sa simti cum este sa fi tradat. Sa simti ca ti-ai pus bazele intr-o persoana si aceasta te-a dezamagit cu ceva cu fiecare zi care a trecut . Sa simti cum este sa fi inselat. Iti pui mii de intrebari.De ce? Cine ar merita sa i se intample asa ceva? Eu cred ca nimeni. Dar suferi pentru ca persoana de langa tine nu te-a iubit si nu sa gandit la tine. Atunci te gandesti de ce sa mai suferi pentru o persoana care nu te-a meritat ,singurul lucru pe care la facut a fost sa provoace suferinta.Cum poti uita asa ceva? De ce trebuie sa suferim? Se spune ca dupa ce depasim perioada vom ajunge sa fim si mai puternici. Se poate. Pana atunci ma cert ca am fost asa naiv si am crezut in "el". Mii de intrebari imi rasuna in cap. De ce trebuie sa suferim?


M-am trezit azi mergand singur pe strada si mi-am dat seama ca am invatat sa fiu singur. Am invatat sa las totul in urma, sa merg singur mai departe, sa nu cer nimic numanui. Am invatat sa nu mai cred nimic, am invatat sa ma bazez numai pe mine.Trebuie sa marturisesc faptul ca n-a fost usor, insa acum am ajuns la un stadiu in care singuratatea asta imi da uneori putere. Mergand singur azi am realizat cat de multe m-a invatat viata asta.M-a invatat sa accept singuratatea, sa accept respingerile, durerile, dezamagirile, prieteniile pierdute din cauza celor care nu m-au acceptatsau nu i-am acceptat. Insa, in primul rand am acceptat sa merg singur pe un drum, pe drumul meu, asa cum e el, mai usor sau mai greu.Mi-am dat seama ca trebuie sa ma ajut singur si ca nu am de ce sa cer mai mult decat am; nu voi avea niciodata. Pareri de rau, sperante, iubiri, le-am lasat pe toate in urma, mai simt ceva, mai vreau ceva?Viata asta m-a invatat numai sa accept, numai sa cred ca imi este dat numai ce imi este dat si nu trebuie sa cer mai mult pentru ca n-am nici o sansa. Nu ma mai doare, nu mai simt. Traiesc pentru altii, simt pentru altii, nimeni n-a simtit pentru mine.Insa am acceptat si asta, am acceptat tot ce a vrut viata asta pentru mine. Mergand pe drumul asta, singur, am acceptat tot, pana si ce nu ma gandisem ca voi vrea vreodata. Singuratate, copaci dezgoliti, cuvinte desarte, vorbe in vant…Destin, viata, singuratate, amagiri, deziluzii, sperante… plecate toate prin vantul rece a unei toamne tarzii.

In timp ce multi dintre noi aleg sa se sacrifice intr-o relatie fara viitor, un barbat independent stie ca singuratatea este un lux pe care de cele mai multe ori nu trebuie sa ti-l refuzi. Bucura-te de momentele in care esti singur, s-ar putea sa nu te mai intalnesti cu perioada aceasta.Imi pare rau pentru felul in care am ajuns...Eram un baiat iubareat, increzator si cu multe sperante...Dupa o experienta avuta am ajuns sa nu mai pot iubi, sa nu mai cred in cuvinte, in tandrete, promisiuni. Imi pare rau ca am acordat atentie cui nu trebuia.
Merit ce mi s-a intamplat caci nu am stiut sa ma protejez, am renuntat la unele dintre principii, si in primul rand ca am vrut sa fiu altcineva decat eram atunci. Am reusit asta. Sunt mai trist si mai singur ca oricand.
Cel mai bun lucru, am descoperit ca am un prieten, si ca pot primi de la el sprijin oricand, lui ii multumesc pentru ce mi-a oferit cand eram trist.
Poate nu e bine sa zic asta...dar ce mai conteaza caci sunt un trecator... Am reusit sa fiu pacalit. Vorbe frumoase, tandrete, promisiuni, numai vise si aproape indeplinite.
Daca spune imi pare rau, ma ierti? Ce ar trebui sa faci??? Eu am iertat si am fost calcat in picioare...a doua oara nu am mai iertat aceeasi persoana insa m-am intors la altcineva care a fost mai rau...
In fine .... peste acesta experienta nu am trecut si nu cred ca voi putea face asta prea curand...


Din ciclul de filozofii aberante cu care te-ai obisnuit... Ce inseamna viata, pentru mine.
Sa risti
Uneori e vorba de sentimente, alte ori de viitor. Insa totul se reduce la tine. La alegerile pe care le faci si la cat de mult esti dispus sa pui la bataie. Sa dai de la tine, sau sa pierzi... Da, sunt multe lucruri care te pot lua prin surprindere, fie ca e vorba de sclipirea de gand in care realizezi ca nu esti atat de fericit pe cat credeai, fie de momentul in care realizezi cat de proasta a fost o alegere facuta. Dar ceea ce face diferenta e senzatia cu care ramai in final. Daca a meritat sau nu.
Sa fii bun
Nu e atat de greu sa ajuti. Sau sa-ti pese. Stiu ca lumea e plina de gri si ai impresia ca nimic nu mai merita o bucata din sufletul tau, dar te inseli. Fireste ca nu vei fi de acord cu ce-am spus mai devreme, chiar si mie mi-e greu sa cred uneori asta . Dar... Speranta exista, exceptii sunt destule. Din nou, depinde de tine daca esti parte din cenusa sau nu.
Sa razi
Cu toata gura, adica. Fara sa-ti pese de orice altceva, sa te amuzi, sa gusti din fiecare moment, sa ironizezi, sa glumesti. Sa faci cat mai multe tampenii . Dupa aceea, sa-i faci cuiva ziua mai luminoasa povestindu-i fiecare detaliu dureros de amuzant! Sa resimti clipele cu aceeasi intensitate cu care le traiai cand s-au petrecut. Si sa nu-i dai drumul copilului din tine, orice ar fi... Pentru ca el e singurul care iti da voce si te tine departe de nebunie. Sau aproape de el...
Sa iubesti
Nu stiu ce sa spun...nu cunosc acest sentimet ...Dar ce stiu eu?
Sa experimentezi
Aici ar fi esenta ta. Sa incalci regulile, sa excelezi... Sa-ti depasesti propriile limite. Sa fii alaturi de cei la care tii. Pentru ca la sfarsit... Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru cineva e sa fii sincer. Si sa speri ca sinceritatea ta nu il va face sa-si dea seama de un lucru pe care nu vroia sa-l fi aflat. Multe lucruri pot dezamagi, e adevarat, dar poti depasi orice cu un prieten alaturi. Da-ti un pic de timp. Iar daca secunda de bucurie infinita merita, atunci arunca-te in gol. Experimenteaza... Traieste...


Am ajuns sa calatoresc in timp 22 de ani si am plecat spre 23 de ani. Nu stiu sunt multi ,sunt putini..., raspunsul este la Dumnezeu. De multe ori in viata am avut momente, sa nu cred ca voi ajunge la varsta asta.Cum au fost toti acesti ani ?...Nu pot sa-i iau in ansamblu.Pot doar sa-i judec pe categorii. Mai este o chestie: intr-un fel i-am judecat atunci si altfel ii judec acum.
Am fost un copil iubit,pe urma iubit (foarte iubit) incat dupa ce am ramas fara el nu am mai putut avea alt iubit datorita amintirilor.
La un moment dat am ramas singur ,atat de singur incat m-am suparat pe Dumnezeu si pe tot ce ma inconjura.In acea perioada am varsat o mare de lacrimi.
Dupa un timp, am inteles ca in aceasta viata avem niste misiuni bine definite ,pe care trebuie sa le indeplinim.De multe ori ai multe piedici tocmai pentru a ti se indrepta pasi sa ajungi acolo unde este nevoie de tine, unde ai de salvat o viata. Trebuie sa ajuti pe cineva sa traiasca.
Daca ti se intampla asa ceva in viata nimic nu mai conteaza, restul raman doar amintiri frumoase undeva intr-un ungher al inimi.Le scoti din cand in cand ,le speli cu cate o lacrima si le depui inapoi in altarul amintirilor frumoase.
Acum ce am?... de toate, ma simt bine...daca o data am varsat o mare de lacrimi acum am o mare de prieteni care sunt langa mine.Si chiar si voi, prietenii mei virtuali imi umpleti sufletul de bucurie de cate ori gasesc mesajele voastre.Ma consider un baiat bogat,...cel mai bogata,iar cu Dumnezeu m-am impacat de mult si-i multumesc ca ma facut sa inteleg rostul vietii.
Cea mai mare lectii este ca: TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE.

Am luat textul dintr-un profil, nu pentru ca nu l-as fi putut scrie si eu, dar pentru ca experientele pe care le avem sau pe care le-am avut sunt sau izbitor de asemanatoate. Am intalnit destui oameni pana acum in diverse etape ale vietii care impartaseau experiente aproape identice. Viata e ciclica...totul se invarte in cerc...la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu cu totii vom trece prin ceva similar. Singurele diferente sunt in modalitatea in care interactionam cu ceilalti. Cum reusim sa ne punem amprenta asupra vietii celor din jurul nostru.

Textul de mai sus este o oglinda a sentimentelor pe care le aveam in urma cu 3 ani. Si cu toate ca pare trist, dramatic, deprimant...atunci ma simteam mai bine...aveam mai multa putere. MI-E DOR DE MINE

P.S. tot textul de mai sus este scris de:

A. Capricorn

B. Balanta

C. Gemeni