As putea sa scriu despre nimic cum fac de obicei dar in momentul de fata pana si nimicul mi se pare fascinant. Sunt obosit, fara dorinte asadar fara asteptari ... ar trebui sa ma simt bine nu?
Cand nu ai asteptari se presupune ca nimic nu te mai atinge nimic nu te impresioneaza. Si tocmai asta poate fi problema, ca m-am obisnuit sa nu mai am asteptari si nici deceptii :)) pentru ca de fiecare data cand ai o anumita asteptare (si poate e prea ridicata) vei fi dezamagit. M-am obisnuit sa privesc prezentul ca pe un perpetuum "as good as it gets" in care mereu apare cate ceva. Si observ ca nu-i o metoda buna. Dar am intrat in ritm. Sa fie oare ritmul societatii? Un ritm in care trebuie sa ne multumim cu cat mai putin pentru ca orice schimbare sa ni se para extrem de importanta?
Ma agat cu disperare de orice ma poate scoate din balonul de sapun in care traiesc ... in care ma sufoc.
O dorinta, un ideal, un scop pe termen mediu sau lung ma poate face sa ies din starea asta? oare? Sunt extenuat fizic si psihic! ...deja? Mi-e greu sa cred asta...si mi-e si mai greu sa ma uit in oglinda dimineata si sa nu mai vad nimic. Ma privesc cu o detasare anormala. Vreau sa imi revin. Eu nu sunt asa. Ieseam vineri seara prin baruri /cluburi. Mergeam in vizite la amici/prieteni. Aproape fiecare joi era zi de teatru sau concert. Eram plin de viata, agitat...neobosit.
Nu pot sa cred ca mi-am distrus bateriile asa devreme. Imi trebuie un RESET social ! :D urgent
E sambata de 45 de minute deja si parca tot mai vreau sa fructific la maxim timpul liber ramas...clipele acelea de dinainte de a pica lemn in pat ...acele momente in care (probabil) corpul mai da un ultim impuls de epinefrina.
Am citit un articol azi in care se spune ca persoanele obsesiv-compulsivie si indragostitii au cu 40 % mai putine endorfine in sange ... si de aici o tendinta spre depresie. Ghinion !
Sunt si obsesiv-compulsiv si indragostit ! :)) oare asta inseamna ca am cu 80% mai putine endorfine? :))))). Si iata cum am gasit imediat raspunsul adecvat starii pe care o am.
Sunt obsedat de detalii si nuante care pot exprima mai bine o stare, un lucru sau o intamplare.
Tipicar stiu ca sunt, auto-ironic...doar daca am cu cine :))).
Pollux e ametit de oboseala iar Castor e plecat de 3 luni de acasa. Sper ca nu a patit nimic... ca-i e bine si ca poate isi doreste sa se intoarca in carcasa asta.
Half of personality missing. There's a vacancy...Anyone?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu